Marile transformari vin in momente de criza, de disperare, cand simti ca esti strans cu usa… Si ca sa fac o paranteza scurta, criza economica este o adevarata sansa pentru cei inteligenti, cunosc oameni care in momente de criza au inceput sa castige mult mai mult decat castigau inainte. Un asa fenomen poate fi cea mai buna oportunitate de a face ceva maret. Unii o fac, altii nu. Dar acum nu vreau sa vorbesc despre criza economica, poate alta data. Vreau sa-ti spun ce m-a determinat sa incep cu dezvoltarea personala, fizica si spirituala atat de puternic.

Copilaria mea nu a fost prea roz. Da, eram un copil vesel care se juca cu prietenii lui, cred ca faceam cam ce faceai si tu. Dar totusi aveam ceva pe suflet mereu, care ma facea sa ma simt inferior, o victima. Simteam ca aveam nevoie de mai multa dragoste, iar ai mei s-au mai si despartit. Mi-a fost greu sa ma obisnuiesc, dar intr-un sfarsit am reusit. La 14 ani am plecat in Spania si am stat acolo 3 ani, dar nu m-am putut acomoda deloc. Imi era mereu dor de casa, de prieteni, pur si simplu nu-mi gaseam locul acolo. La 17 ani i-am convins pe ai mei sa ma lase sa ma intorc singur in Romania si nu stiu cum am reusit, dar m-au lasat. Am continuat liceul si m-am indragostit de o tipa cu care am stat 2 ani. Cum a fost prima mea relatie serioasa si invatam ce este dragostea, ma obisnuisem cu afectiunea ei si probabil acea fata completa ceea ce nu am primit in copilarie. Si dupa cateva luni de relatie, m-a inselat. Cerul mi-a cazut in cap pur si simplu pentru ca a fost intr-un moment in care mama avea grave probleme de sanatate si am lasat-o intr-o stare grava in spital doar ca sa iau un taxi si sa vad daca chiar o prind cu tipul respectiv. Si clar ca intuitia mea nu m-a mintit, mereu a fost foarte ascutita. Nu stiam ce sa mai fac, ce ma doare mai mult, dezamagirea din dragoste sau faptu ca mama era in coma, zbatandu-se intre viata si moarte.

In mine s-a produs o furtuna de incarcari emotionale negative si am inceput sa imi amintesc de toate lucrurile urate din copilarie, de tot ce mi-a facut rau, de tot ce mi-a lipsit, pur si simplu simteam ca innebunesc. Cum am reusit, nu stiu, dar m-am linsitit, mama se facuse bine si eu incercam sa-mi vad de viata. Imi gasisem pe altcineva si chiar eram fericit cu fata respectiva. Dar fosta mea iubita incepea sa-si dea seama de greseala ei si s-a intors plangand la mine, rugand toate persoanele care ma cunosc sa-mi ceara sa ma impac cu ea, imagineaza-ti cata drama! Cum eram un tanar fara experienta si cu un caracter super slab, m-am despartit de fata aceea si m-am impacat cu fosta. Ce a fost in capul meu sec de pe vremea aceea, nu stiu. Am luat-o de la capat, totul bine si frumos cateva luni si ce crezi? Tataaaaam, iar m-a inselat, cu un tip pe care nu il suportam deloc, ba care chiar ma irita. In momentul ala chiar am turbat, am simtit cum inima imi sare din piept si am avut primul atac de panica. Daca nu stii ce e un atac de panica, e o stare psihica de anxietate, simti ca ramai fara aer pe moment, ca vei muri, esti mai mereu deprimat si nu iti vezi rostul pe pamantul asta, ceva foarte aiurea care te indeamna spre sinucidere. Iar ne-am despartit, iar ne-am impacat, iar m-a inselat si apoi am facut-o si eu si am decis sa ma despart de ea. Ca sa nu mai lungesc povestea asta ca nu prea are rost, hai sa trecem la partea importanta.

Incepusera atacurile de panica, cata suferinta… Le aveam zilnic, incepuse sa aiba si ora: la 19:00 in fiecare seara, plus alte momente in care eram agitat. Stiam ca e din mintea mea insa nu stiam ce naiba sa fac, m-au dus prietenii mei de 2 ori la urgente si imi spuneau ca nu ma pot ajuta, ca e in mintea mea si ca doar eu ma pot vindeca. Eu eram disperat, aveam nevoie de ajutor, doar de asta m-am dus la urgente,nu? Si am zis ca ok, cu astia nu functioneaza, maine ma duc la psiholog. Am fost la psiholog si i-am dat 50 de lei dupa ce am stat 4 ore la coada, ca sa imi spuna acelasi lucru: ca doar eu ma pot vindeca. Dar macar m-a conectat la aparat, mi-a monitorizat activitatea creierului despre care mi-a facut complimente doar ca a spus ca un singur lucru scartaia: aveam niste traume. Clar ca am stiut despre ce era vorba, chestia cu copilaria si dezamagirile din dragoste. Am plecat din cabinet si am inceput sa reflectez asupra vietii mele. Aveam un singur gand: sa ma sinucid ca un las sau sa-mi pun mintea la treaba si sa scap de acele atacuri de panica?
Ma intorsesem in Spania, aveam 19 ani. Pierdeam timpul si nu faceam nimic pentru ca picasem bacul cu 5,98 (acum rezulta ca picarea bacului a fost unul dintre cele mai mari succese ale mele). Nu aveam un job si nici nu stiam cum as putea obtine unul sau ce as putea face. Ma pregateam sa vin acasa sa dau bacul din nou, pentru ce, nu stiu. Daca raman vreodata fara hartie igienica, as putea folosi fara vreun regret diplomele alea. In fine, l-am luat, dar in acel an cand ma pregateam, viata mea s-a schimbat si a venit la fix, pentru ca gandurile sinucigase incepeau sa devina din ce in ce mai puternice.

Un prieten bun mi-a recomandat sa vad documentarul “The Secret”. Era inceputul lui aprilie 2012, am descarcat documentarul la amiaza, m-am uitat vreo 5 minute si am avut iar un atac de panica, pur si simplu credeam ca e un film de groaza si ca si-a batut joc de mine. Seara decid sa ma uit in final dupa ce m-a convins ca nu este, ci chiar e un documentar care m-ar putea ajuta. Vad documentarul, raman socat, il mai vad o data, raman si mai socat. Ma culc cu gandul la asta, ma trezesc si ma uit iar. Trecusera 24 de ore de cand nu aveam un atac de panica. Am inceput sa caut informatii pe internet despre Legea Atractiei si am citit si iar am citit. M-am culcat si iar m-am trezit, apoi am citit din nou. Wow, vreo 3 zile fara atac de panica… Nu imi venea sa cred, un documentar sa ma vindece? Primisem raspunsuri la intrebari pe care le aveam din copilarie, filmul ala m-a completat, mi-a fost cel mai bun profesor! Cand am vazut ca a functionat Legea Atractiei in legatura cu sanatatea, am inceput sa o aplic cu relatiile, cu banii, cu prietenii. Ce crezi? Toate incepeau sa mearga. Simteam ca sunt alta persoana, iubeam ce vedeam in oglinda. Incepeam sa am o sete de a ma cunoaste pentru ca eram constient ca sunt o gramada de lucruri pe care inca nu le stiam despre mine, stiam ca sunt puternic, ca pot face lucruri marete si voiam sa aflu cum. Scrisesem pe un forum cum am depasit atacurile de panica si 2 persoane au intrat pe mine: un barbat de 22 de ani si unul de 40. In cateva zile i-am ajutat, acel de 40 de ani le avea de 20 de ani atacurile de panica si nimeni nu reusise sa-l ajute. Si am facut-o eu, un pusti de doar 20 de ani, care cu ceva timp in urma era chiar el o victima? Nici nu-ti pot explica cat de recunoscatori mi-au fost si cel mai in varsta mi-a zis ca citise o gramada de carti psihologice, dar nu i-au fost de folos.

Nu stiu exact cum am aflat despre ea, dar la scurt timp dupa, am citit prima mea carte motivationala, numita “Puterea este in tine” de Louise Hay. Stii cum in desene animate se aprindea o luminita cand unul avea o idee? Ei bine, mie mi s-au aprins sute de luminite. Cartea aceea recomanda alta carte, am citit a doua care si aceea mai recomanda una. Am citit-o si tot am continuat, inca una, inca una, apoi mi-am descoperit vocatia citind. Si uite asa, de atunci pana azi am citit peste 100 de carti, am rascolit o gramada de site-uri de dezvoltare personala, spirituala si de fitness si am intalnit oameni intelepti de la care am invatat.

Au urmat alte 2 relatii, care mi-au fost niste profesori extraordinari, in urma carora s-a aprins dorinta mea de a ma ocupa nu doar de dezvoltarea mea mentala, ci si de cea fizica si spirituala. Apoi totul a inceput sa se miste si mai armonios, iar acum o energie inepuizabila ma anima si lumineaza vietile celor care se apropie de mine. Vezi cum am renascut din cenusa exact ca pasarea Phoenix? Daca eu am putut, poate oricine.
Cum eu am primit ajutor, chiar daca cel mai mult l-am primit din documentar si din carti, s-a creat in mine o dorinta uriasa de a ajuta. Si asa am ajuns sa fiu Cezar de astazi. Nu cred ca mi-as fi putut forma o personalitate puternica si nici sa ajut pe cineva daca nu as fi fost in situatii critice. In felul acela am avut sansa sa le depasesc si sa-mi demonstrez ca sunt mult mai maret decat ma vedeam eu, am descoperit ca exista un potential imens atat in mine, cat si in cei din jur. Asta e vocatia mea, ador sa vad in ceilalti ceea ce ei nu vad si sa-i molipsesc cu felul in care vad eu lucrurile, astfel incat sa poata incepe transformarile pe care le-am facut si eu, devenind oameni fericiti. Pentru mine, sa ajuti o persoana sa se cunoasca pe ea insasi e cel mai mare bine care il poti face cuiva. Multi nu stiu cine sunt, multi nu stiu cum sa fie fericiti, nu inteleg de ce au esecuri in dragoste, in cariera, de ce sunt asa impulsivi, gelosi, stresati, iar cum eu am fost ajutat sa devin asa cum sunt astazi, simteam ca e responsabilitatea mea sa ajut cat de multi oameni pe cat va fi posibil. Dar acum nu mai simt ca trebuie sa fac asta, nu mai am nimic de facut, ci lucrurile se intampla de la Sine pur si simplu, iar eu nu mai sunt decat o piesa de pe tabla de sah a lui Dumnezeu.