Universul nostru exterior nu este decât o manifestare a Universului nostru interior, am spus-o de sute de ori și o voi mai spune. Tot ceea ce vedem în jurul nostru, noi am creat, chiar dacă nu suntem conștienți de asta.

Există o lume invizibilă de care foarte puține persoane pe lumea asta sunt conștiente. De aceea mulți nici nu cred în existența unui creator, Dumnezeu, cum îl numesc oamenii.

Însă Dumnezeu există, ba chiar există în fiecare dintre noi, iar noi suntem manifestarea nemanifestatului (lui Dumnezeu). El nu se poate manifesta în mod direct și e intangibil, tocmai de aceea “împrumută” corpurile noastre pentru a se experimenta pe El însuși.

Să vedem dacă te faci să înțelegi. Hai să luăm această postare ca exemplu:

Ea a fost creată prin acest corp (Cezar), dar ăsta e doar vârful iceberg-ului, ceea ce se vede la suprafață. În esență, ea mi-a fost revelată de către adevărata noastă esență, într-un mediu sau spațiu invizibil, intangibil. De acolo am adus-o aici prin dorința mea de dăruire, prin conștientizarea faptului că voi sunteți Eu și că ar fi un pas în plus către evoluția colectivă dacă împărtășesc această conștientizare cu voi. Ce rost ar avea să o țin doar pentru o bucată din mine? E ca și cum mi-aș acorda atenție doar unui deget, dar de ce să nu îi acord atenție întregului meu corp? Dumnezeu (nemanifestatul care a creat ideea acestui mesaj), nu poate transmite această idee decât printr-o unealtă din spațiul fizic, manifestat. Așa că s-a folosit de Cezar ca de un stilou, ca să scrie această postare.

Dumnezeu scrie prin noi, dansează, pictează, sculptează, face dragoste, dar și ucide, înjură și se prostituează. Off, știu cât de absurd sună asta și sunt conștient că unii mă vor acuza de blasfemie, dar îl simt pe Dumnezeu în ambele polarități, nu doar în frumosul de pe lumea asta. Frumosul și urâtul, căldură și frigul, binele și răul, sunt fețe ale aceleiași monede. Nu există nimic fără Dumnezeu! Dar așa văd eu lucrurile, asta nu înseamnă că e neapărat adevărat și nici nu insist ca cineva să mă creadă. Ceea ce pot spune sigur e că este în avantajul evoluției noastre atunci când alegem partea pozitivă a polarității, acționând prin iubire și alegând să experimentăm partea frumoasă din viața noastră.

Nu judecați pe cei pe care îi considerați oameni răi, dar nici nu le permiteți să vă deranjeze. Judecându-i, vă judecați pe voi înșivă, pentru că suntem cu toții copiii lui Dumnezeu, asta înseamnă că suntem frați cu toții. În schimb, să-i ajutăm și pe ei să se trezească, arătându-le calea către fericirea absolută. Toți pentru Unul, Unul pentru toți!