Cand eram mai mic aveam acelasi vis cam o data pe saptamana. Mereu visul incepea cazand in gol de la o mare inaltime si priveam solul ingrozit in timp ce cadeam. Atunci cand faceam contactul cu pamantul, instant incepea un alt vis in care nu mai aveam forma, nu aveam acest corp fizic. Doar observam, ca si cum doar privirea mea exista, si pluteam prin intunericul Universului. Totul era negru, nu vedeam nici stele macar, dar totusi parca vedeam totul. Ce? Nu stiu, dar simteam ca e plin de lucruri in jurul meu.

La 19 ani mi-am luat un job ca agent de vanzari la o firma de gaz natural, unde am cunoscut un psiholog. Am fost la jobul ala doar de 2 ori si atat de bine ne-am inteles incat am simtit ca pot sa-i spun despre visul meu frecvent. Tipul mi-a zis ca imi era frica de viitorul meu si ca il vedeam negru, ca nu stiu incotro ma indrept si asta imi provoaca o neliniste. Da, intr-adevar nu stiam incotro ma indrept, insa recent mi-am dat seama ca Sinele meu incerca sa imi arate ce inseamna de fapt moartea. Imi era o cumplita frica de moarte, asta era singura mea frica, iar visul meu tot ce incerca sa imi explice e faptul ca moartea nu este decat o transformare, o puntea catre Ceea ce Suntem cu Adevarat. Atunci cand pluteam prin Univers nu aveam nici o stare. Nimic nu era pozitiv sau negativ, era ceva mai mult decat bucurie+pace+dragoste+implinire, era o Non-Stare. Si era minunat…

In ultimii ani am inceput sa ma visez in diferite roluri. Cateodata eram Cezar-Stefan Jinga, cateodata eram alt personaj, cateodata observam visul de sus vazand ceea ce fac toate personajele. Unele vise erau atat de reale, eram atat de convins ca e adevarat ceea ce se intampla, incat atunci cand ma trezeam, pentru cateva secunde eram putin confuz, nestiind daca a fost vis sau  realitate. Oare nu se intampla la fel si acum? Oare Sinele nu doarme in acest moment si ceea ce traim este de fapt visul Sinelui? Daca realitatea este de fapt cea in care tu esti in Nemanifestare si te visezi in Manifestare? Eu asta aleg sa cred, pentru ca am trait si experienta visatorului, vazand ca de fapt nu exist ca si corp-minte si ca totul e o simpla iluzie a mintii. Corpul acesta e doar o forma pe care am imbracat-o virtual, ca sa ma pot experimenta pe Mine, cel fara forma.